O dimineață

Dimineaţa pătrunde încet, ca un ţigan ieşit la furat de pepeni pe tarlaua altuia, pe geam, printre jaluzele strînse bine de gîtul luminii. Strîngeţi lumina de gît pînă cînd ochii nu i se mai mişcă în cap scrie cu cerneală de vise pe rama geamului. Ar vrea să danseze lumina dar nu poate, se scurge încet pe după birou, pe lîngă şosetele trîntite la marginea patului, în mijlocul camerei şi se lipeşte de perete. În mod normal, eu ar trebui să fiu lipit de perete. Dar acum e lumina aici, galbenă ca o mămăligă, moale ca un prosop pe marginea căzii. Pe piept am o urmă roşie, semn al unei uşi închise fie prea devreme aseară fie a unei inimii mult prea grăbite care stă de ceva vreme printre coaste. Aşadar, lumina a pus stăpînire pe pantalonii de sub pat, pe boxele de pe masă, a pus stăpînire pe ceasul Wrangler şi i-a oprit inima la 5.32.2.2.2..2...2...2...2..